Acum 7 ani
O nouă eră – Cronica lui Kuma
luni, 12 aprilie 2010
După atâţia ani lumină de la plecarea lor de pe Terra, primii călători ai spaţiului şi-au atins scopul. Au atins capătul lumii, au consemnat limita acesteia şi-au hotărât să se întoarcă înapoi. Cu toate că au pierdut şirul anilor lumină străbătuţi, întinerind sau îmbătrânind de la o galaxie la alta, au căzut de-acord să revină pe Terra pentru a împărtăşii experienţa lor omenirii… Origo îşi stabileşte noi coordonate de călătorie.
Departamentul de Istorie a navei descoperise în arhive un document care îşi pierduse datarea, dar care consemna astfel: Astăzi se împlinesc 2000 de ani de la părăsirea Sistemului Solar. Echipajul a aniversat cei 214 de ani ai Căpitanului Sima, al XXXIII-lea căpitan al Pacifis Project. După ultimele metode de calculare a timpului, descoperite în timp ce vizitam Sistemul Podul lui Dahus, am putea presupune că oamenii de pe Terra ar fi ajuns în anul 6532. Nici nu ştim dacă mai există oameni acolo. Noi am părăsit Pământul în 2099 şi când am ieşit din Calea Lacctee am pierdut legătura cu Centrul de Comandă. De atunci nu mai ştim nimic despre oamenii de-acolo, iar noi trebuia să ne autosusţinem şi ne autoproclamăm treptat noua omenire. Pacifis Project a devenit între timp un spaţiu de comuniune cu celelalte fiinţe din univers, iar numărul oamenilor a crescut la aproape 35000. Nu ştim încotro ne îndreptăm… Nici care este scopul călătoriei noastre în spaţiu… Acestea le ştie doar Căpitanul şi Consiliul de Comandă. Dizidenţii însă sunt de părere că Pacifis Project este cea mai neutră formă de guvernare din univers… Am vorbit cu mulţi Corisani, fiinţe inteligente care sunt capabile să înveţe de la celelalte forme de viaţă din univers limba de comunicare şi să-şi însuşească cutumele lor, a căror planetă a fost devorată de o Super Nova şi care sunt din ce în ce mai încrezători că acest Consiliu de Comandă le va permite să fie primiţi cu drepturi depline în comunitatea de pe Pacifis Project…
Restul documentului era pierdut. Pe-atunci încă se mai scria pe hârtie, iar astfel se pierduseră multe monumente ale bibliotecii. Ultima Biblie pe hârtie nu a mai fost împrumutată de bibliotecă de mai bine de 2100 de ani. De altfel biblioteca era din ce în ce mai puţin vizitată. Doar Departamentul de Informaţii Digitale al bibliotecii se bucura de vizitatori şi utilizatori. Eu spre exemplu nu am mai văzut o carte de 70 de ani…
Câte ceva despre timp. Între 6230 şi 6245 am traversat cel mai teribil colţ al universului. Galaxia traversată de Pacifis Project avea alte proprietăţi fizice decât cele cunoscute, care determina o scurgere a timpului cunoscut cu o rapiditate nefirească. Kehah Amin scria în Pacifis Electronic Gazeta din 32 martie 6239 că: Am îmbătrânit! Toţi mă privesc ca un pensionar senil şi deplasat care nu mai are ce lucra în presă… Conducătorii noştri ar trebui să adopte numaidecât decizia de a părăsi această galaxie. M-am interesat despre acest Kehah şi am aflat că nu a mai suportat presiunea timpului şi a decedat doi ani mai târziu, la vârsta de 178 de ani, vizibil îmbătrânit.
Niciuna din formulele de calcul Sobraniene nu aveau corespondent în Galaxia ulterior denumită „Z Corner”. Teoria lui Sobra a trebuit să fie revizuită, iar după ce Departamentul de Fizică a consultat populaţiile sistemelor învecinate, a fost elaborată teoria Z. Ziua a fost stabilită la 48 de ore şi 22 de minute, fiind luate în calcul toate consecinţele descoperite până acum în celelalte sisteme vizitate. Astfel se prevedea o echilibrare care să corespundă cu vechia metodă de calcul a timpului şi pentru a rămâne totuşi în parametri terrieni de înţelegere al acestuia.
Acum timpul pare să funcţioneze în sistemele teoretice alternative postsobraniene. Aflaţi în faţa Nimicului însă, toate acestea ar putea fi puse la index. Dar cine şi-ar putea permite să treacă în sfera Nimicului!? Însăşi aceste teorii n-ar mai fi însemnat nimic. În fapt, ce ar mai rezista în faţa a ceea ce reprezintă nimicul. Dincolo de acea linie nici nu cred că putem trece. Ne-am desfiinţa!
Cu toate acestea capătul lumii a descurajat întreg Pacifis Project. Peste 250.000 de oameni şi alte fiinţe inteligente aliate care au investit în acest deziderat, au fost dezamăgite de rezistenţa Nimicului în calea împlinirii întregii suflări a universului. De-acum nu mai aveau unde merge. După şedinţa Consiliului de Comandă unica bârfă care se auzea pe toate culoarele era: Origo se întoarce la origini, Origo se-ntoarce pe Terra.
După un timp de derivă, Pacifis Project avea un nou ţel; trebuia să se întoarcă în locul din care a plecat. Principalul motiv pentru care s-a luat această decizie a fost cel invocată de unul din membrii consiliului, care făcea parte din singura familie a cărui continuitate în consiliu nu a fost întreruptă încă de la îmbarcarea ei şi care ştia că singurul motiv pentru care s-a născut acest proiect, a fost pentru a se întoarce şi a da omenirii noi experienţe şi noi modalităţi de supravieţuire. Jisko l-a convins pe Origo să se întoarcă.
Departamentul de Istorie a consemnat data de plecare spre casă la 39 februarie 7808, ora 48 şi 66 de minute. Imediat după executarea ordinului de întoarcere, Origo le-a transmis celor de pe Pacifis Project: Era Pacifis şi-a îndeplinit misiunea şi a luat sfârşit, aceasta este data la care începe o nouă pagină de istorie…Călătorie plăcută!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu