Eu nu sunt „X Man”

duminică, 31 ianuarie 2010

Elenei Staicu

Miturile si legendele din copilărie
Mi-au masacrat îngerii şi găgăunii din cap.

Stelele de pe cerul arătat de tata
Înainte să-nceapă şcoala,
Mi-au furat dorinţa de-a fi extraterestru
Şi mi-au dat cu maturitatea de pământ.

Când am renunţat la dictando şi pătrăţele
Mi-am definitivat scrisul de doctor
Şi-a devenit iremediabil urât.

Apoi am început să iubesc,
Întâi o fată, apoi mai multe,
Până când am uitat care din ele poartă aripi.

În cele din urmă mi-am luat zborul,
Printre stele,
Cu extratereştrii,
Dincolo de nori.

Aripile mele nu sunt de celofan expandat
Căci nu vreau să păcălesc atmosfera.
Sunt din pulbere de imaginaţie inocentă,
Unse cu voinţa libertăţii,
Cu amintiri din lumea poveştilor nemuritoare.

Când am uitat să mai visez,
Aripile au încetat să mai bată norii,
Mi-am alungat extraterestrul din mine
Şi-am izolat stelele,
De pe cer, pe-un simplu tavan policrom.

Am ajuns s-arunc copilăria-n pod,
Să-mi dau aripile la târgul de jucării,
Să mint că nu am avut niciodată o bucăţică din cer,
Iar despre extratereştri s-aud numai la televizor.

Mi-aş dori un viitor,
În care îngerii să nu mai fie consideraţi extratereştri,
Oamenii să nu-mi mai interzică aripile,
Să scrie urât, pe dictando şi pătrăţele,
Că nu sunt un mutant
Să mă bifeze-n anale cu X.

Labels:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Persoane interesate